100 de ani de România

100 de ani de România…

În dreapta mea se aude piuitul aparatului de taxat. Undeva în apropiere o femeie înjură același apărat, cum că i-ar fi luat o călătorie în plus.

Autobuzul care troncănește la câte o frână, înaintează ușor. Stația autobuzului este toată îmbrăcată în culorile tricolorului, la fel și întreg bulevardul. Câțiva copiii împart stegulețe printre mașinile oprite la semafor.

Afară în gerul cumplit câțiva tineri împart ziare trecătorilor. Il deschid în timp ce cobor la metrou și îmi sare în ochi titlul de pe prima pagină:„100 de ani de la Marea Unire, Arc peste timp“.

Câteva imagini ilustrau imaginile Unirii. Pe următoarele pagini sunt prezentate personalități ale timpurilor de mult apuse. Toate ilustrează unitate și sărbătoare, însă nici una nu ilustrează imaginea a 100 de ani.

Toată lumea scrie și vorbește despre marele eveniment, despre centenar, despre ce era atunci, însă nimeni nu vorbește despre cum arată România la 100 de ani după.

Imaginile centenarului sunt peste tot în media. Pe cartelele de metrou, pe ciocolată sau pe cutiile cu detergenți.

Întrebarea este dacă noi ca popor chiar sărbătorim centenarul!? Oare anul a fost ce ne așteptam să fie? Oare dacă personalitățile de atunci s-ar trezi din somnul veșnic, cum s-ar simți?

Întreb toate acestea pentru că nimeni nu vorbește despre cum arată România în cel de al 100 lea an, nimeni nu spune despre faptul că așteptările erau mari pentru aceste vremuri, iar realitatea este dureroasă.

Nimeni nu vorbește despre faptul că Republica Moldova nu sărbătorește cu noi, la fel cum nici românii din Nordul Bucovinei nu o fac. Nimeni nu vorbește despre istoria, cultura si valorile furate, lăsate cu greutate în acea perioadă glorioasă.

Nimeni nu spune că România în cel de al 100 lea an este secată de puteri, secată de resurse, secată de lacrimi.

Nimeni nu spune că deși avem aur cât să hrănim toată Europa, noi ne înecăm în sărăcie.

Nimeni nu face o paralelă între atunci și acum. Oamenii politici erau buni, patrioți adevărați, eram conduși de o dinastie străină, iar oamenii erau plini de speranță.

Astăzi trăim corupția oamenilor de la putere, avem președinte neamț, iar noi suntem mai deznădăjduiți ca niciodată, mai dezorientați ca nicicând în istoria noastră.

1918 era război, dar românii erau în pace și uniune, 2018 este pace, dar românii sunt în război.

Unii cred că România e frumoasă doar de centenar, însă adevărul este că România este frumoasă așa cum este, oricând.

Am spus-o în fiecare an și am spus nu doar de 1 decembrie, că onoarea de a fi român este ca și când Dumnezeu te-a binecuvântat când te-a lăsat aici.

Este o imagine tristă a României ce sărbătorește astăzi 100 de ani, însă cu toții știm că ăștia suntem, mulți la sfat, puțini la război. Cu gândul că următorii 100 de ani vor fi mai buni pentru copiii noștri, las un gând bun pentru Tara mea!

La mulți ani glie plină de iubire, plină de lacrimi, plină de noi! 1918-2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s