Gânduri târzii, în noapte

on

A ieșit din cadă după ce apa începuse să se răcească și merse în bucătărie, cu corpu-i acoperit numai cu spumă. Se ridică pe vârfuri și luă din dulap paharul ei preferat, cu picior. Se îndreptă apoi spre frigider și luă sticla cu vin roșu. Își turnă din lichidul roșiatic în pahar apoi își purtă pașii până în fața șemineului din living, în urma ei rămânând urme ale tălpilor ei ude.

Lumina provenită de la flacăra plăpândă a șemineului, formă câteva umbre timide și sfioase pe pereți. Căldura o făcu să se apropie mai mult de flacără și se așeză pe o parte, pe podeaua încălzită ușor.

Ochii ei urmăreau ardoarea flăcărilor din șemineu, apoi luă o gură de vin. Își aminti că asemenea lemnelor din șemineu și sufletul ei fusese mistuit de flăcări dogoritoare și aprige. Durerea îi arsese sufletul și neputința de a se salva aproape că o făcuse scrum.

Apoi se descoperi pe ea, ca femeie. Își luă în mâini inima arsă și o privi cum încă tresărea, deși era înnegrită de la atâta suferință.

Renunțase cu greu la ceva ce cândva îi făcea rău. Renunțase la un sentiment care în loc să o înalțe, se transformă într-un foc ce o arsese prin toate ungherele sufletului ei.

Când plecă, lasă în urmă acel foc, ale cărui umbre avea să o mai urmărească. Numai privi înapoi, merse numai înainte și indiferent câte îndoieli ar fi avut, inima ei mistuită o făcu să meargă mai departe.

Urmă ca mai apoi să își curețe inima de cenușă și să scuture fiecare colțișor al sufletului ei pătat.

Își vindecă apoi rănile singură, începând să zâmbească pentru orice lucru mărunt. Începu să găsească rost în orice și își făcu din propriile-i răni stele pe care să le privească în nopțile târzii.

A învăța că ea este atât de firavă și totuși este atât de puternică. Focul nu o mistuise definitiv, ci doar arse ce nu fusese de folos în sufletul ei. Învață că în gingășia ea de femeie se găsește o forță de neînțeles, aceea de a ierta, de a uita și de a clădi pe rănile fragile ale inimii noi năzuințe și noi căi bazate pe iubire.

Învățase că oricât de adâncă ar fi rana, se va vindeca, iar sufletul ei va deveni mai puternic, deși se va copleși iar în fața iubirii.

Învățase că a fi femeie este totodată frumos și greu. Că prin fiecare lacrimă inima femeii devine mai pregătită să o ia de la capăt.

Mai luă o gură din vinul dulce, apoi își duse mâna la piept. Inima ei bătea mai tare decât o făcuse până atunci. Își urcă mâna pe claviculă și și-o urcă până la ochii care erau acum plini de lumină.

Zâmbi în colțul guri și lasă o gropiță buclucașă să răsară din obrazu-i fin. Devenise cea mai bună versiune a ei, datorită lui, a focului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s