Cel care pleacă sau cel care rămâne?

Se întâmplă de multe ori ca după ce doi oameni se separă, ceilalți din jur să își pună o mie de întrebări.

Întotdeauna unul dintre ei pleacă, iar celălalt rămâne. Oare cui îi este mai greu?

Mulți judecă. Spun că cel care pleacă este fără suflet, plin de indiferență și de nepăsare. Nimeni nu se întreabă însă ce anume l-a făcut să plece. Pentru că nu o să spună, nu o sa de-a explicații, pentru că poate explicațiile numai au nici un rost.

Când unul pleacă, nu înseamnă că există o a treia persoană, ci pur și simplu drumul lui numai poate continua pe acolo și trebuie să își urmeze calea. Niciodată celui care pleacă nu îi este ușor. Atunci când pleacă, o parte din inima lui rămâne lângă cel care rămâne. Iubirea nu este un fir de ață să se rupă imediat, însă toți știm că iubirea nu este suficientă pentru ca doi oameni să fie împreună.

Este adevărat că cel care rămâne este distrus, indiferent dacă este sau nu vinovat, durerea este aceeași. Să își continue drumul singur este înspăimântător, pare nefiresc și de ne închipuit. Toți îl compătimesc pe acela, dar oare cine știe ce a fost cu adevărat între acei doi oameni?

Dacă ai impresia că cel care pleacă este fericit, vă înșelați. Cel care pleacă, o face plângând cu inimă frântă, căci el știe cât s-a luptat ca să nu se ajungă așa. Este dureros să știi că trebuie să o apuci singur pe un drum necunoscut și mai presus de toate, singur.

Când doi oameni se despart nu este numai drama lor ci și a oamenilor care le este alături. Când unul își face valizele și pleacă, rămâne în minte cu chipul celuilalt, cu durerea citită în ochii lui.

Cel care rămâne știe cât de greu îi va fi celuilalt pe drumul ales, și deși știe că nu va putea, își dorește să îi fie alături.

Despărțirile sunt dureroase, întotdeauna. După o despărțire nici unul dintre parteneri nu va mai fi același. Durerea, dezamăgirea și suferința îi transformă pe oameni, însă cel mai important este ca schimbarea să fie într-un sens bun.

Când rămâi singur și nu știi ce să faci cu viața ta, învață să te iubești și să te cunoști mai bine pe tine însuți. Fă ceea ce îți place, învață să faci lucruri noi și bucură-te de fiecare clipă cu tine. Nu îți pierde speranța și credința, pentru că drumul tău nu va fi mereu gol. Întotdeauna vor exista oameni care să apară în drumul tău și care să te facă să zâmbești.

Și da! Zâmbește, oricât de greu ți-ar părea. Chiar dacă ai rămas în urmă sau chiar dacă ești cel care a plecat. Dacă ești cel care a rămas, nu îl învinovățiți pe celălalt, care a plecat. Tu cunoști motivele sale și dacă îl iubești îi vei dori fericirea chiar dacă aceea este departe de tine.

Dacă ești cel care pleacă, nu îl învinovăți pe celălalt că nu a fost în stare să te țină. Când oamenii sunt diferiți nu are rost să îi judeci, mai ales dacă îl iubești; plecă, dar ajută-l să înțeleagă de ce ai ales acest drum, iar tu urmează-ți calea cu speranța știind că asta poate aduce mai târziu fericirea amândurora.

Despărțirile sunt grele, pentru ambii parteneri, dar viața este făcută în așa fel încât toate rănile să se vindece. Lăsați timpul să treacă, lăsați timpul să vă vindece și respectați pe celălalt, chiar dacă e cel ce rămâne sau cel ce pleacă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s