D-ale verii..

Nu puteam să trec prin una dintre cele mai minunate experiențe din ultima perioadă fără a o împărtăși cu voi, pe blog.

Mă aflu încă în vacanță, undeva în Cavarna, lângă Balcic într-un hotel frumos și liniștit încă de la prima vedere.

Încă din parcare se vedea marea, cum se întindea liniștită într-un nesfârșit albastru. Enigma ei m-a pus pe gânduri încă din primele momente. Explorând zona, am descoperit că hotelul în care suntem cazați se află la o altitudine de 250 de metrii. În spatele hotelului, se întindea o cărare abruptă ce cobora printre copaci și tufișuri spre mare.

La început drumul pare extrem de greu, începând cu o pantă abruptă, apoi continuă printre tufe și copaci, de-a lungul a cinci sute de trepte.

Ne-am aventurat fără să știm ce avea să fie până jos, însă fiecare pas a meritat.

Vegetația împletită cu mirosul sărat al mării se accentua cu fiecare treaptă. La final am fost surprinși de o plajă superbă, micuță, îngustă, însă sărutată de marea limpede și jucăușă. La poalele muntelui, marea și-a săpat plaja, cu dragoste și cu atenție, o adevărată minune a naturii.

La coborâre nu am putut admira priveliștea, iar la urcare mi-a murit telefonul mobil. A doua seară am coborât iar și am imortalizat cele mai minunate imagini ale naturii.

O natură, care deși atinsă de om, a rămas neclintită în frumusețea și puritatea ei.

Vă las mai jos câteva fotografii, care să vă convingă de frumusețile locului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s