Trăiește clipa…

Cred că mi-am obișnuit deja apropiații cu modul meu de viață, haotic, agitat, în urma căruia nu îmi mai rămâne timp, aproape deloc. Acest lucru poate fi ușor observat atât în activitatea mea de pe blog, cât și în cea de scriitor, pe platforma unde continui să scriu încă.

De fapt cred ca toți ne-am obișnuit să dăm vina pe rutină, pe muncă și pe timpul tot mai scurt, când în mod obișnuit noi suntem problema.

Cândva, în perioada liceului, auzisem renumita expresie „trăim în secolul vitezei“, însă nu reușisem să îi înțeleg tâlcul, asta până de curând. Și nu mă simt mândră de asta.

Mai am însă momente în care realizez că deși am o slujba pe care mi-o doresc și am început să îmi îndeplinesc o parte din vise, nu mă mai simt eu. Și atunci îmi amintesc cât de bine era când de fapt nu aveam toate acestea și eram doar un copil. Când toate acestea nu valorau nimic, când tot ceea ce conta era clipa, pe care o trăiam.

Îmi amintesc că mi s-a întâmplat în timpul mai multor vacanțe să număr cât anume timp mai rămăsese până la reînceperea școlii. După ce număram zilele sau săptămânile, rămâneam cum un singur gând în minte: „trebuie să profit și să mă bucur de clipa asta, de vacanță. În fond mi-au mai rămas destule zile!“

Săptămâna trecută, printre atâtea drumuri alergate, atâtea activități solicitante, într-una din zilele mele libere am decis să îmi iau bicicleta și să fac o plimbare până la casa părinților mei.

Nu este tocmai o bicicletă strălucită, m-a tot lăsat în pană de vreo două ori, departe de casă, însă merita experiența. În plus, casa părinților mei nu este departe de locul unde locuiesc.

Așadar cu rucsacul în spate am pornit. Întotdeauna am iubit mersul pe bicicletă, plimbările lungi și relaxante. Surprinzător, terapia a funcționat. Urcată pe bicicletă, am uitat de tot ce mă îngrijora, ba mai mult, mi-a oferit un sentiment de deja vú. Era exact ca în copilărie, atunci când mă plimbam pe bicicletă prin soarele arzător, în satul bunicilor mei.

Ba mai mult, acel sentiment emana un parfum minunat, plin de farmec și de fericire. Eram prinsă în mrejele acelei vrăji, atunci când cu pletele în vânt coboram o un drum în pantă. Vraja s-a rupt atunci când mi-am dat seama ca bicicleta mea tocmai avea să mă lase iar în drum. Mi se stricase frâna.

Cu ultimele frânturi ale rațiunii, am pus picioarele jos și am salvat o mașină parcată pe marginea drumului, apoi am tras de ghidon.

Nervoasă, am coborât de pe bicicletă și am început să bolborosesc fel și fel. Nu îmi venea să cred că tocmai mie mi se întâmpla iar.

Apoi m-am urcat iar pe bicicletă și am continuat drumul până la mama mea.

Ceea ce mă face să mă gândesc încă la această întâmplare, este faptul că la întoarcerea către casă, deși am mers cu strângere de inimă, am lăsat clipa să ma domine. Nu mi-a mai păsat de acele frâne sau că aveam să cad și să mă aleg cu vreo știu eu ce julitură. Eram doar eu în pielea acelui copil căruia nu îi păsa de julituri și care profita de acea clipă plină de aventură.

Chiar pe străzile cartierului unde locuiesc, mirosul de tocăniță mi-a conturat și mai mult peisajul, ce se scalda în razele soarelui la apus.

Chiar dacă întotdeauna m-am priceput mai mult în a da sfaturi pentru alții, decât să îmi rezolv propriile probleme, am învățat ceva din acea experiență. Să ne trăim clipa. Nu vom știi niciodată ce ne va aduce ziua de mâine, însă acest lucru nu trebuie să ne afecteze viața. Trăiește clipa! Mâine este ceva nou și înfricoșător, însă acum este plăcut și liniștitor.

Nu suntem fericiți pentru că trăim prea mult în trecut și cu teama pentru viitor, dar niciodată în prezent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s