D-ale verii..

Nu puteam să trec prin una dintre cele mai minunate experiențe din ultima perioadă fără a o împărtăși cu voi, pe blog.

Copiii noștri vor fi liberi

Aveam 21 de ani și eram înrolat la parașutiști în acel decembrie ’89. Ni s-a spus că trebuia să intervenim în stradă. Nimeni nu știa de fapt ce se întampla sau ce avea să se întâmple. Am fost întorși de la elicoptere în primă fază, însă la scurt timp am fost trimiși în București. <!–more–>…

„August“ zilele

Cred că prima clipă de fericire a fost când am făcut cunoștință cu prima seară de vară.

Trăiește clipa…

Cred că mi-am obișnuit deja apropiații cu modul meu de viață, haotic, agitat, în urma căruia nu îmi mai rămâne timp, aproape deloc. Acest lucru poate fi ușor observat atât în activitatea mea de pe blog, cât și în cea de scriitor, pe platforma unde continui să scriu încă.