Un stat care nu își cunoaște trecutul, nu are identitate!

  Astăzi este despre România, despre un popor care își pierde puțin câte puțin identitatea. Și spun asta pentru că suntem un popor prea needucat și prea incult ca sa înțelegem de ce se țin trei zile de doliu național. 

 Nu am învățat să ne prețuim adevăratele valori. Încă suntem, dupa 30 de ani, sub pâcla de ceață comunistă. Nu vrem să renunțăm la acele valori greșite, la acea istorie neadevărată, rescrisă de ei. 

 Dacă nu înțelegem de ce se țin trei zile de doliu, atunci ar trebui să lămurim acest aspect. România înainte de anul 1947, a fost monarhie. A urmat apoi perioadă comunistă, iar după ’89 s-a instaurat așa zisa democratie, Republica.  Între anii 1947-1989 comuniștii au rescris cuvânt cu cuvânt istoria acestui popor, insistând pe partea monarhiei și cea culturală. 

  Dacă nu mă înțelegeți, am să va spun altfel. Comuniștii i-au numit intenționat pe regi, hoți și trădători de patrie. 

 Mihai I și mama sa nu au luat aurul țării când au plecat în ianuarie 1948.  Nu s-au întors după revoluție ca să ne fure pământul. Era bine dacă intra în posesia Casei Regale, poate astăzi nu eram vânduți strainilor.

 Acesta a trăit ca un om normal la o fermă, formându-și o familie normală. Dacă fura aurul țării era el nevoit să devină fermier?  Acest om, a trăit ca regele exilat al românilor timp de jumătate de secol, fără să aibă o clipă pretenția de trăi conform sângelui și rangului. A fost un om de o modestie extraordinară, de o demnitate rar întâlnită, de un bun simț de neimaginat.  Însă astfel de valori sunt renegate de români. 

 Dacă am trăit în monarhie, dacă am avut regi și continuitate, de ce oare să nu amintim de acestea? Propaganda încă înflorește. Nu este nimic absurd în fapt că comemorăm moartea ultimului nostru rege. A fost rege în adevăratul sens al cuvântului, a condus o armată și a rămas nu doar în istoria noastră, ci și în cea europeană. 

 Cine a fost acest Mihai I? Mihai I a fost fiul prințului moștenitor Carol al II lea și al soției lui Elena. A trăit în copilăria lui în palatul de la Sinaia, intrigi, lacrimi și durere. Apoi și-a văzut tatăl plecând și lăsând pe umerii lui micuți o coroană grea. A trăit departe de mama lui aflată în exil, într-un decor rece, ce nu avea să îi întărească amintirile copilariei. In ’40, când tatăl său, Carol al II lea renunță la tron după ce pierde România întregită, Mihai I redevine rege al românilor. Reușește să restabilească un echilibru și deși era doar un tânăr de nouăsprezece ani, scurtează al doilea război mondial cu luni bune și scutește Europa de pierderea a sute de mii de oameni. 

   Sfătuit sau nu, Mihai I a fost un conducător demn și corect. A abdicat și a ales să plece. Toți l-au numit trădător. De ce? Care alt conducător român ar fi făcut altfel? A plecat cu demnitate și si-a acceptat exilul, căci acesta s-a considerat în continuare român. 

 Mai târziu când exilul și umilințele se opresc, Mihai I renunță la familia regală germană, de Hohenzollern a strămoșilor săi, pentru cea de România. A ales să lase moștenire românilor un titlul care să amintească de monarhie, de vechii de regi, de istoria și trecutul nostru.

 Însă noi încă mai credem în trecutul deformat de comuniști. După ’89 comunismul nu a fost înlăturat, ci a luat o altă formă, o Perestroika, exact ca cea a lui Gorbaciov. 

 Astăzi ne conduc aceeași oameni, aceeași ceață roșie și densă. Încă se aruncă bombe mincinoase, iar noi românii le credem. 

 Oare ce este atât de absurd în comemorare normală și civilizată a ultimului rege al României? Suntem needucați, refuzăm adevărul acceptând minciuni. Adevărul ne face să plângem cu lacrimi grele vremurile pe care astăzi le trăim. Ne aflăm la nivelul în care tot ceea ce a însemnat monarhia, regele Mihai I și moștenirea lăsată de acesta sunt neîntemeiate. Asta pentru că nu ne cunoaștem trecutul și istoria, iar acest lucru ne topește identitatea. Un popor care nu își cunoaște trecutul, este un popor fără identitate. 

  Astăzi când numai avem un regim politic stabil și clar, când așa zisa democrație cade, moare, ucisă de aceeași oameni ai trecutului, când ne este teamă să ieșim pe stradă, când oamenii protestează, când numai avem țeluri comune, singurul cuvânt care poate caracteriza este ANARHIA. Și aceata este abia începutul.

  Până în clipa în care nu ne vom citi istoria, până când nu vom știi care ne-a fost trecutul, povestea se va repeta la nesfârșit. Pentru ca istoria se repetă pentru proștii care nu o cunosc. 

  Acum mai mult ca niciodată să ne unim măcar și să înțelegem semnificația acestor zile, să le respectăm, să respectăm un rang regal să ne respectăm trecutul. 

 Iertați-ne Majestate! Dumnezeu să vă ierte și să ne ierte și pe noi! 

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. La multi ani! Un 2018 minunat…

    Apreciat de 1 persoană

    1. allerrim spune:

      La multi ani! 2018 fericit!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s