Dragostea nu este totul! 

  De câte ori nu v-ați întrebat cum au rezistat bunicii voștri mai bine de cincizeci de ani împreună? Oare cum au trecut peste orgolii, peste încercările vieții, peste suferințe și dezamăgiri? 

  Îi vedeți și acum ciondănindu-se, tachinadu-se prin curte sau contrazicându-se pe orice subiect. Ne par atât de simpatici. Și totuși ne întrebăm cum au rezistat împreună! Ce i-a ținut pe amândoi uniți  căci multe cărți vorbesc despre dragostea care durează doar trei ani? 

Bineînțeles că dragostea adevărată nu durează doar trei ani. O să vezi persoane căsătorite de patruzeci de ani, ce nu pot sta unul fără celălalt și nu, nu sunt nebune! Dragostea adevărată durează o viața și nu se rezumă doar la acel sentiment, pe care toți îl cunoaștem. La început pasiunea este mare, dorința, atracția ne coplesesc, însă  cu trecerea anilor acestea nu dispar ci doar se temperează, căci vin greutățile vieții, responsabilitățile, etc. 

  Dar dragostea nu este totul într-o relație trainică, adevărată. Credeți ca oamenii acum o sută de ani chiar se căsătoreau din dragoste? Majoritatea căsătoriilor erau aranjate, iar mirii nu aveau de multe ori ceva de spus. Cum supraviețuiau oamenii aceia împreună? Ei bine, erau conștienți că acea relație era responsabilitatea lor. Ofereau atenție la început, încercau să se cunoască și să se adapteze. Nu cred că le era ușor, doar că acei oameni știau să respecte persoana de lângă, știau să lase de la ei, știau să se sacrifice pentru familie.

 Dragostea nu este totul. Ea nu se stinge după trei ani, însă nici nu rezistă dacă ne bazăm numai pe ea. Oamenii se întâlnesc se plac, clădesc o relație serioasă, însă în clipa în care încep să se cunoască cu adevărat, încep și primele probleme. Încep să își cunoască defectele, iar la început exista acea stare de respingere. Trebuie să fim conștienți că si noi avem o sumedenie de defecte, pe care la rândul său partenerul ar putea să le respingă. 

  Dragostea nu rezolvă totul, pe lângă ea se așterne sentimentul de obișnuință, dar nu o înlocuiește, ci o amplifică. Dragostea nu este totul. Ca ea să fie roditoare, trebuie să existe respect, dăruire, sacrificiu, acceptare. Degeaba doi tineri se iubesc dacă nu se respectă reciproc, dacă nu își respectă si acceptă familiile. Degeaba se iubesc dacă nu se sacrifică, dacă nu își lasă orgoliul mai prejos, dacă se pun pe ei pe primul plan. Degeaba dacă nu învață să lase unul de la celălalt, iar chestia asta să fie reciprocă. Nu unul să își ridice în slăvi orgoliile și celălalt să lase de la el și să ude perna înainte de culcare. 

 Și bărbații ar trebui să lase de la ei, orgoliul masculin nu ajută la nimic. Și femeile trebuie să lase de la ele, căci și bărbați au sentimente, dar toate trebuiesc echilibrate la doi. 

 O femeie nu trebuie umilită, tratată cu superioare. Degeaba o iubești dacă ești misogin. Un bărbat trebuie susținut nu prostit în public sau particular. Degeaba îl iubești dacă ești o scorpie obsedată de control. 

  Dacă nu există respect, dragostea este de prisos. Dacă nu știi să respecți femeia de lângă tine, trezește-te până nu pleacă. Acum o sută de ani așa era mentalitatea, femeia era supusă bărbatului, acum mentalitatea este alta. Femeia si bărbatul sunt egali într-o relație. Nici femeia, dar nici bărbatul nu sunt supuși. Dacă încerci să controlezi doar tu totul, s-ar putea să îl/o pierzi. 

  În dragoste vă maturizați în doi, deveniți amândoi familiști. Nu trebuie să vă schimbați, ci să lăsați de la voi, ca relația sa funcționeze, este păcat să distrugeți o iubire, dacă există. Dacă vezi ca ceva îl/o rănește încercă să temperezi. 

 Nu uitați să va faceți complimente, să vă vorbiți frumos și să nu adormiți vreodată certați. Neînțelegeri sunt peste tot, important este ca orgoliul să nu le amplifice.  Femeia după o nastere, două se mai transformă, nu va mai avea aceeași siluetă, aceeași sâni, îi vor apărea riduri și cearcăne, dar nu o critica. Iubește-i acestea, căci si ție îți va apărea chelie si burtă și vei albi. Ea te va iubi si așa. Iubește-o și tu. 

  Și nu în ultimul rând, comunicați. Vorbiți despre problemele voastre, despre ceea ce va deranjează, încercați să rezolvați acestea, căci dacă nu vă veți vorbi, niciodată nu veți fi trainici. Dacă va deranjat ceva spune-ți, fără să vă certați, ci cu calm rezolvați tot. 

  Iubiți-vă, respectați-vă, sacrificați-vă, comunicați, lăsați defectele și iubiți-le. Toți avem defecte. Așa o să fiți trainici ca părinții și bunicii noștri și mai presus de toate, așa vom fi fericiți și împliniți. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s