A mai trecut o vară!

Vara anului 2017 se apropie de final și presupun că nu sunt singura persoană care se întreabă când anume a trecut pe lângă noi acest anotimp minunat. 

A trecut și mijlocul lunii august și dacă ne aruncăm un ochi în calendar, vedem că mai este puțin până la 1 septembrie.  De necrezut, asa-i?  Nu putem spune că nu am avut parte de o vară„hot“, totuși parcă nu m-am săturat de ea. Bineînțeles că eu mă confrunt cu această problemă în fiecare an.

Îmi aduc aminte că, încă din copilărie am iubit vara. Si nu doar pentru vacanța de vara, deși avea și aceasta aportul ei. Poate pentru unele persoane sună ciudat, însă mie întotdeauna  mi-a plăcut să simt pământul arzând sub picioarele mele desculțe, am adorat cum soarele îmi pârjolea obrajii, am conteplat fiecare rază de soare, de lumină și de căldură. Numai vorbesc de ploile de vară, calde, torentiale, imprevizibile, urmate inevitabil de un soare arzator și de arcul colorat al curcubeului.

Totuși timpul a trecut, numai putem vorbi despre copilarie, deși sentimentele mi-au rămas aceleași. Încă visez la o vară de douăsprezece luni, o vară interminabilă. O vară în care să miroasă a nisip, a sare și a valuri. Da-da, a valuri!😁

Iubesc lumina, caldura și culoarea pielii bronzate (știu că bronzul nu este sănătos). Și cu toate că vara aceasta a fost una roșie, din punctul de vedere al temperaturilor, eu m-am bucurat prea puțin de ea. Dacă în alți ani, la inceputul lunii iulie eram deja bronzată, obrajii-mi erau rumeni, ei bine, vara aceasta abia târziu m-am bucurat de o piscină și de soare.

Am avut o vară destul de ciudată și am știut ca este una pierdută încă din ziua în care mi-am rupt piciorul, exact pe 1 iunie. Patru săptămâni de ghips și anticoagulante injectabile. O plăcere. Și da nu pot spune că în acea perioadă nu m-am „bucurat“ de căldură, căci ghipsul până la genunchi nici nu mi-a făcut bătături de la caniculă. Nici după ce am scos ghipsul nu m-am bucurat de miscare și de aerul cald al verii. Piciorul imobilizat atât de mult timp a avut nevoie de o perioadă de recuperare. Însă asta este o alta poveste, pe care o să vi-o spun cu alta ocazie.  A trebuit să îmi i-au gândul de la alergat, de la  sandale și pantofii cu toc, iar la piscină m-am temut să merg.

Nu pot să spun însă că a fost o vară chiar neînsemnată. Deși mare parte din ea am pierdut-o, am reușit să fac un lucru extraordinar, care va marca vara acestui an. Mi-am indeplinit un vis mai vechi, și anume acela de a ajunge pana in Vârful Caraiman, la Cruce. Reticentă și temătoare, deoarece nu eram încă refăcută, am urcat usor, timp de două ore. Satisfacția a fost si este una enormă, căci nu am mai băgat in seamă durerea de la picior, pe care o aveam în timp ce urcam.

Intr-un final am reușit să ma și bronzez puțin, dar nu definitiv căci abia acum începe partea palpitantă. O săptămână la mare. O săptămână în care va trebui să recuperez trei luni pierdute. O săptămână după care știu că o să îmi revină nostalgia, căci va sosi 1 septembrie. Codurile roșii și portocalii de căldură se vor evapora și ușor, ușor toamna se va așterne peste țara noastră.

Dar să nu ne întristăm. Până atunci să trăim fiecare clipă la maxim.

Voi reveni cu amintiri de la Obzor și cu o vară de-o săptămână, cât trei luni. Până atunci aștept să povestiți cum a fost vara voastră!

As vrea să fie vară în fiecare zi…“😉❤

Să ne bucurăm de vară și de cât a mai rămas din ea!🌞

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s