Copile, de ziua ta!

După ce am prins un pui de somn de aproape două ore, m-am trezit în reveria unei zile călduroase de vară. Prima, de altfel. Am privit spre cerul senin și limpede și am dat curs amintirilor ce mă frământă des. Amintirile copilăriei. 

Primele amintiri sunt vagi, de la gradiniță. Însă cele mai accentuate imagini din trecut sunt cele din vacanțele de vară, de la țară. Zilele  lungi, pline de arșiță, în care mergeam desculți pe pământul prăfuit, în bătaia vântului arzător.

Îmi amintesc de caisul bunicilor, care ne adăpostea de caniculă, de jocurile de sub el. Îmi amintesc de Șotronul din fața porții, de „Baba Oarba”, pe care îl jucam oriunde, de minunatul joc ” De-a v-ați ascunselea”, jucat în sărutul apusului roșiatic, care ne privea fericit de peste dealuri cum ne ascundeam, chiuiam și râdeam.

Îmi amintesc de inocența ce o purtam pe chip, de protecția vieții de atunci, ferită de nefericirea vieții adevărate. Îmi amintesc de lumea colorată, de visele nemuritoare, pline de iubire, pe care le port cu dragoste în inimă.

Același cer ne veghea și atunci, ne veghează și acum. Același soare încă îmi zâmbește. Caisul bunicilor, bătrân acum îmi șoptește în suflet chiotele copilăriei. Baba Cloanță și Bau-Bau îmi sunt prieteni astăzi, deși mi-aș dori ca ei să fi fost singurele temeri ale mele.

Astăzi, când căldura din inimile copiilor și din inimile de copii ne atinge chipurile pline de speranță, să lăsăm zânele, steluțele colorate și bucuria de a fi copil, să ne topească măcar o clipă grijile.

Omul e supus erorii. Când eram mici voiam să fim mari, iar acum dorim să fim iar mici. Nimeni nu ne oprește însă să fim copii și astăzi, printr-un zâmbet, printr-un chiot, printr-un alt copil.

La mulți ani copilărie! La mulți ani suflete de copii! La mulți ani copii mari și mici!  Priviți-vă în oglinda vieții și zâmbiți-vă. Lasă copilul din tine să iubească, să zâmbească și să trăiască!

Si, voi ati crescut mari,

V-ati capatuit, 

V-ati facut carturari


Mama-mpleteste ciorapi si pieptari, 

Si tata nu a mai venit…


Puii mei, bobocii mei, copiii mei!

Asa este jocul.

Il joci in doi, in trei, 

Il joci in cate cati vrei.

Arde-l-ar focul. „

   Tudor Arghezi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s